AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCUNOÁȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCUNOÁȘTE, autocunósc, vb. III. Refl. A se cunoaște prin autoobservare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + cunoaște.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCUNOÁȘTE vb. III. refl. A-și cunoaște propria persoană. [< auto1- + cunoaște].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCUNOÁȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto1- + cunoaște)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocunoáște vb. (sil. a-u-) → cunoaște
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink