AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONTEMPLÁ vb. I. refl. A se contempla pe sine însuși. [Cf. fr. autocontempler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOCONTEMPLÁ vb. refl. a se contempla pe sine însuși. (< fr. autocontempler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocontemplá vb. → contempla
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocontempláre s.f. Acțiunea de a se autocontempla ◊ „[...] autocontemplarea de până acum trebuie să lase locul autoexigenței.” Gaz.lit. 16 II 67 p. 7 (din autocontempla; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autocontemplá vb.refl. I A se contempla pe sine însuși ◊ „Retrași în taina căminelor sau în larma veselă a vreunui restaurant, N.R. sau C.F., D.B. sau M.P. se autocontemplă în secvențele realizate în prealabil.” R.l. 3 I 67 p. 3 (din auto1- + contempla; cf. fr. autocontempler; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink