AUTOCLAUSTRÁRE s.f. Faptul de a se autoclaustra. [< autoclaustra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

autoclaustráre s. f., pl. autoclaustrări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOCLAUSTRÁ vb. I. refl. A se claustra singur, de bună voie. [Cf. fr. autoclaustrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOCLAUSTRÁ vb. refl. a se claustra singur, de bunăvoie. (< fr. autoclaustrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autoclaustrá vb., ind. prez. 1 sg. autoclaustréz, 3 sg. și pl. autoclaustreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink