AUTOBICIUÍRE s.f. Faptul de a se autobiciui. {< autobiciui].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autobiciuíre s. f., pl. autobiciuíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOBICIUÍ vb. IV. refl. A se autoflagela, a se autocritica. [< auto1- + biciui].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autobiciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autobiciuiésc, imperf. 3 sg. autobiciuá; conj. prez. 3 sg. și pl. autobiciuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink