AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOAPĂRÁRE f. Apărare prin mijloace proprii. [G.-D. autoapărării] /auto- + apărare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto1- + apărare, după fr. autodéfense].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto1- + apărare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoapăráre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoapărării
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink