AUTOACUZÁȚIE, autoacuzații, s. f. (Rar) Autoacuzare. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. auto-accusation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOACUZÁȚIE s. f. autoacuzare. ◊ formă de delir în care bolnavul se învinuiește de fapte imaginare. (< fr. auto-accusation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoacuzáție s. f. (sil. a-u-to-a-), pl. autoacuzáții
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoacuzáție s.f. 1978 Acțiunea de a se autoacuza v. autodenunța (din auto1- + acuzație; cf. fr. auto-accusation; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink