AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoacuzá vb. (sil. a-u-to-a- ) → acuza
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoacuzá vb.refl. I A se acuza pe sine însuși ◊ „R. s-a declarat gata să se autoacuze.” Sc. 7 X 66 p. 6 (din auto1- + acuza; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink