AUTOABROGÁRE, autoabrogări, s. f. (Jur.) Abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + abrogare.
Sursa: DEX-S
(1988)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOABROGÁRE s. f. abrogare a unei legi la termenul fixat în prevederile ei. (< auto1- + abrogare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoabrogáre s. f. (sil. a-u-to-a ) → abrogare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink