AUTO1- Element de compunere însemnând „de la sine”, „prin mijloace proprii” și care servește la formarea unor substantive, adjective și verbe. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO2 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁUTO adj. invar. Care ține de automobil; propriu automobilului. [Sil. a-u-] /<fr. auto
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁUTO3 s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania și Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum – acțiune dramatică].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO1- Element prim de compunere savantă pentru cuvinte care arată că noțiunea se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine. [Pron. a-u-. / < fr., it. auto-, cf. gr. autos – însuși].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO2- Element prim de compunere savantă cu semnificația „automat” sau „automobil”. [Pron. a-u-. / < fr. automobile].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO-1 elem. aut2(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁUTO2 I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO1- Element de compunere care arată că noțiunea conținută de a doua parte a cuvântului compus se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine, prin mijloace proprii; servește la formarea unor substantive ca: autoliniștire, adjective ca: autocritic și verbe ca: autoadministra. [Pr.: a-u-] – Fr. auto- (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO2- Element de compunere însemnând „automobil”, „automat”, care servește la formarea unor substantive ca: autoblindat. [Pr.: a-u-] – Fr. auto-.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTO3 adj. invar. (Despre transporturi) Care se efectuează cu ajutorul unui automobil. [Pr.: a-u-] – După fr. auto.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÁUTO s. v. automobil, mașină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto- Prefix care intră în compunerea a numeroși termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația „prin sine”. Gr. αύτός „el însuși” direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s. n.; autocefal, adj.; autocefalie, s. f.; autoclavă, s. f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s. f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s. n.; automatic, adj.; automatism, s. n.; autonom, adj.; autonomie, s. f.; autonomist, s. m.; autopsie, s. f.; autotipie, s. f.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
áuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*áuto- și (maĭ rar) áŭto- (d. vgr. autós, însușĭ, singur, ca în autómatos, automat. Cp. cu samo-var), prefix care înseamnă „însușĭ, singur, de la sine, pin [!] sine” ș. a.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto1- Element de compunere cu sensul ”de la sine, pe sine” (din fr., it. auto; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto2- Element de compunere cu sensul „automobil” sau „automat” (din fr. auto[mobile]; L. Seche în LR 1/74; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto3 adj.inv. De automobil ◊ „Firmele auto își desfășoară activitatea sub laitmotivul: «Ne așteaptă o toamnă dificilă».” Sc. 25 VII 74 p. 6. ◊ „La Secțiunea financiară a sectorului IV din Capitală, la ghișeul auto, cu o cerere de radiere-înscriere autoturism [...]” R.l. 6 V 78 p. 5; v. și minimașină (electronică) (1968), autobalsam, beton-auto, controlor-încercător, desfacere-transport (din fr., it., germ. auto; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
acumulatór-aúto s.m. (tehn.) Acumulator pentru autovehicule ◊ „La întreprinderea «Acumulatorul» din Capitală s-a trecut la realizarea unor noi tipuri de acumulatori-auto.” Cont. 10 III 62 p. 2 (din acumulator + auto; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto-móto-cárting s.n., adj.inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aúto-móto-vélo-spórt adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
betón-aúto s. Material de construcție rezultat din presarea autovehiculelor vechi și amalgamarea cu beton ◊ „Beton auto. Sculptorul german G.E. este autorul unui brevet care propune o soluție ingenioasă pentru valorificarea caroseriilor autovehiculelor scoase din uz. Potrivit procedeului său, «epavele» auto sunt presate și apoi se toarnă peste ele beton. Blocurile astfel realizate pot fi folosite la ridicarea digurilor, barajelor și altor construcții similare.” Sc. 14 V 73 p. 4 (din beton + auto)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
conducătór-aúto s.m. Persoană care conduce un vehicul ◊ „Pasagerii au suferit vătămări ușoare iar conducătorul auto, rănit ceva mai grav, a fost internat în spital.” Sc. 19 XI 75 p. 2 (din conducător + auto)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
parc-(aúto-)școálă s.n. (circ.) Spațiu amenajat pentru a învăța regulile de circulație ◊ „Fundeniul nu va mai fi un parc obișnuit, ci un «parc auto-școală» pentru elevi [...] În foarte scurt timp (2-3 săptămâni) copiii vor putea veni să învețe să conducă, să învețe regulile de circulație.” I.B. 29 X 73 p. 3. ◊ „Ieri, în cartierul Colentina-Fundeni, a fost inaugurat primul parc-școală de circulație pentru elevii din Capitală.” Sc. 29 IV 74 p. 2; v. și I.B. 16 V 72 p. 1; v. și cartodrom (din parc [+ auto] + școală; cf. fr. parc-autos; DMN 1961)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
portbagáj-aúto s.n. Portbagaj pentru automobile ◊ „Amatorii de excursii vor găsi corturi, portbagaje-auto etc.” Sc. 7 I 67 p. 2 (din portbagaj + auto)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spălătór-ungătór aúto s.m. Persoană încadrată pentru a spăla și gresa mașinile ◊ „Banca Națională a Republicii Socialiste România [...] încadrează mecanic auto și spălător-ungător auto.” R.l. 27 XII 77 p. 4 (din spălător + ungător auto)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink