AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viață austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] – Din fr. austère, lat. austerus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUSTÉR ~ă (~i, ~e) 1) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește cumpătare; cu simțul măsurii; sobru. 2) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite; sever. 3) fig. (despre lucruri) Care conține strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; sobru. Rochie ~ă. Stil ~. [Sil. a-us-] /<fr. austere, lat. austerus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUSTÉR, -Ă adj. Sobru, aspru, sever, grav. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. [Pron. a-us-. / cf. fr. austère, it. austero, lat. austerus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUSTÉR, -Ă adj. 1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat. 2. lipsit de podoabe (inutile). (< fr. austere, lat. austerus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Sobru, aspru, sever. [Pr.: a-us-] – Fr. austère (lat. lit. austerus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AUSTÉR adj. 1. aspru, sever, sobru, spartan. (Duce o viață ~.) 2. v. sobru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

austér adj. m. (sil. a-us-), pl. austéri; f. sg. austéră, pl. austére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*austér, -ă adj. (lat. austérus, d. vgr. austerós, uscat, țeapăn). Riguros, sever: disciplină austeră, caracter auster. Adv. În mod auster.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink