ÁULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁULĂ ~e f. Sală mare într-o instituție de cultură sau de învățământ. ~a universității. [Sil. a-u-] /<lat. aula, germ. Aula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁULĂ s. v. curte, palat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

áulă s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. áulei; pl. áule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într´o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink