AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ĂUÍ, pers. 3 ăuiéște, vb. IV. Intranz. V. aui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ĂUÍ vb. IV. v. aui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AUÍ vb. v. răsuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

auí (sil. a-u-) / hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc / hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá / hăuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. auiáscă / hăuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ăuí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 ăuie
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

áuĭ și -ĭésc, V. hauĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

háuĭ și hăuĭésc, a hăui v. intr. (rudă cu huĭesc). Răsun prelung, vorbind de aer și de caverne marĭ: hăuĭa valea de mugetu leuluĭ. – Și auĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink