AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). – Din fr. augmenter, lat. augmentare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AUGMENTÁ ~éz tranz. rar A face mai mare; a mări; a spori; a majora. [Sil. aug-] /<fr. augmenter, lat. augmentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUGMENTÁ vb. I. tr. A mări, a crește, a spori. [Pron. a-ug-. / < fr. augmenter, cf. lat. augmentum < augere – a crește].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUGMENTÁ vb. tr. a mări, a spori. (< fr. augmenter, lat. augmentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUGMENTÁ vb. v. crește, mări, multiplica, spori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A augmenta ≠ a diminua
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

augmentá vb. (sil. aug-), ind. prez. 1 sg. augmentéz, 3 sg. și pl. augmenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*augmentéz v. tr. (lat. augmentare). Măresc, sporesc: a augmenta o leafă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink