AUDÍBIL, -Ă, audibili, -e, adj. Care poate fi auzit. [Pr.: a-u-] – Din fr. audible, lat. audibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDÍBIL, -Ă adj. Care poate fi auzit. [Cf. fr. audible, lat. audibilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUDÍBIL, -Ă adj. care poate fi auzit. (< fr. audible, lat. audibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Audibil ≠ neaudibil, inaudibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

audíbil adj. m. (sil. a-u-), pl. audíbili; f. sg. audíbilă, pl. audíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink