ATOTPUTERNICÍE s. f. Putere nelimitată, autoritate absolută. – Atotputernic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTERNICÍE s. f. Putere nelimitată, autoritate absolută. – Din atotputernic + suf. -ie (după lat. omnipotentia).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ATOTPUTERNICÍE s. (livr.) omnipotență, (înv.) prepotență, puternicie. (~ unui monarh absolut.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputernicíe s. f., art. atotputernicía, g.-d. art. atotputernicíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

atotputernicíe și a-tot-puternicíe f. Omnipotență, putința de a face tot.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink