ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ATLÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Sportiv care practică atletismul. 2) fig. Persoană cu o constituție robustă. [Sil. a-tlet] /<lat. athleta, fr. athlete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

atlét s. m. (sil. -tlet), pl. atléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink