ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATITUDINÁL, -Ă adj. referitor la atitudine. (< it. attitudinale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
atitudinál, -ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine ◊ „Domnul Pluhar al lui P.G. – care știe excelent să compună bătrâni – are o gamă atitudinală amplă, în aceeași situație putând fi, în doar câteva minute, abătut, dezinvolt, șoltic, farsor [...]” R.lit. 15 X 84 p. 16. ◊ „Regret doar că «Exercițiile...» nu au devenit și un jurnal de creație, ci doar unul atitudinal.” Ap. 78/93 p. 10 (din it. attitudinale; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink