ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. – Din fr. athénée, lat. Athenaeum.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENÉU ~e n. Clădire publică, în care au loc diferite manifestații cultural-artistice. /<fr. athénee
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENÉU s.n. 1. Sanctuar al zeiței Atena. 2. Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. [Pl. -ee, -euri. / < fr. athéné, cf. lat. athenaeum, gr. Athenaion – templul zeiței Atena].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENÉU s. n. 1. (la vechii greci) sanctuar al zeiței Atena. 2. instituție specializată în activități cultural-științifice. (< fr. athénée, lat. athenaeum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENÉU, atenee, s. n. Numele unei clădiri publice în care au loc manifestații cultural-artistice. ◊ (Ieșit din uz) Ateneu popular = cămin cultural. – Fr. Athénée (lat. lit. Athenaeum).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
atenéu (atenée), s. n. – Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. Fr. athénée. – Der. ateneist, s. m. (membru al Ateneului din București), cuvînt puțin folosit actualmente.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
atenéu s. n., pl. atenée
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*atenéŭ n., pl. e (vgr. Athénaion, templu Minerveĭ, numită de Grecĭ Atena). Local p. conferențe [!] și alte dezvoltărĭ ale științeĭ și arteĭ. Asociațiune p. a ținea conferențe de știință și artă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENEU, revistă social-culturală județeană. Apare din 1964, lunar, la Bacău.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ATENEUL ROMÂN 1. Edificiu cultural în București. Construit în stil eclectic, între 1886 și 1888, după planurile arhitectului A. Galleron, prin stăruința lui Constantin Esarcu. Cuprinde două săli de concerte și săli de expoziții. Sediul filarmonicii „George Enescu”. 2. Societate științifică, literară și artistică, fondată la București, în 1865; președinte: C. Esarcu. Vastă activitate culturală (conferințe, expoziții, concerte), prin care a întemeiat, în România, tradiția universităților populare. 3. Publicație culturală editată de A. (1). A apărut la București, lunar, cu întreruperi, între 1866 și 1895.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink