ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ATARÁXIE f. 1) Stare de liniște sufletească absolută. 2) Boală care se manifestă prin pasivitatea unui organ sau a unei funcții. /<fr. ataraxie, gr. ataraxia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ATARAXÍE s. f. 1. stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri, urmărită ca țel suprem de mai multe școli filozofice. 2. (med.) stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții. (< fr. ataraxie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ATARAXÍE s. f. 1. Concepție filozofică idealistă, în antichitate, care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ataráxie s. f., art. ataráxia, g.-d. art. ataráxiei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ataraxíe f. (vgr. ataraxía, id.). Liniște sufletească pe care n´o turbură nicĭ o dorință orĭ plăcere și nicĭ o frică. V. imperturbabilitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink