ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG ~gi m. Persoană care practică astrologia. /<fr. astrologue, lat. astrologus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG s.m. Practicant al astrologiei. [Cf. fr. astrologue, lat. astrologus, gr. astrologos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG, -Ă s. m. f. practicant al astrologiei. (< fr. astrologue, lat. astrologus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG, astrologi, s. m. (Înv.) Persoană care practica astrologia; p. ext. astronom. – Fr. astrologue (lat. lit. astrologus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG s. (pop.) filozof, mag, zodier, (înv.) matematic. (~ pretindea a prevedea destinul omului după poziția aștrilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASTROLÓG s. v. astronom.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

astrológ (astrológi), s. m. – Persoană care practică astrologia; astronom. Gr. ἀστρολόγος (sec. XVII), și mai târziu din fr. astrologue. – Der. astrologhicesc, adj. (înv., astrologic); astrologhicește, adv. (prin intermediul astrologiei); astrologic, adj.; astrologie, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

astrológ s. m., pl. astrológi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*astrológ, -oágă s. (vgr. astrológos). Care se ocupă de astrologie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

astrológă s. f., g.-d. art. astrológei; pl. astrológe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink