astár s. m. – Pînză ordinară. – Mr. astară. Tc. astar „căptușeală”, din per. aster (Șeineanu, II, 27; Meyer 20); cf. ngr. ἀστάρι, alb. bg. astar. Înv. (sec. XVIII). – Der. astaragiu, s. m. (negustor de pînză); astăreală, s. f. (căptușeală); astări, vb. (a căptuși).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

astár n., pl. urĭ (turc. astar, căptușeală, d. ar. astar, pl. d. sitr, perdea; ngr. astári, alb. sîrb. bg. astár. V. ceadîr și șatră). Rar azĭ (Mold.). Căptușeală. Un fel de pînză groasă de cînepă de acoperit ceva, de strecurat ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink