ASOMATÓR¹ s. n. aparat, instalație pentru asomare (1). (după fr. assomoir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASOMATÓR² s. m. 1. cel care execută operația de asomare (într-un abator). 2. (fig.) ucigaș; bătăuș. (după fr. assomeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

asomatór s. n., pl. asomatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asomatór s. m., pl. asomatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink