ASIBILÁȚIE, asibilații s. f. (Fon.) Asibilare. – Din fr. assibilation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASIBILÁȚIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilațiune s.f. / < fr. assibilation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. (< fr. assibilation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASIBILÁȚIE s. v. asibilare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asibiláție s. f. (sil. -ți-e ), art. asibiláția (sil. -ți-a ), g.-d. art. asibiláției; pl. asibiláții, art. asibiláțiile (sil. -ți-i- )
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink