ASIBILÁ, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASIBILÁ ~éz tranz. A face să se asibileze. /<fr. assibiler, lat. assibilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ASIBILÁ se ~eáză intranz. (despre sunete) A căpăta caracterele altei consoane (în special, ale consoanei „S”). /<fr. assibiler, lat. assibilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASIBILÁ vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASIBILÁ vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

asibilá vb., ind. prez. 1 sg. asibiléz, 3 sg. și pl. asibileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink