ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona. – V. asezona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [< asezona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

asezonáre s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASEZONÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /<fr. assaisonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEZONÁ vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mâncare. [P.i. -nez. / < fr. assaisonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEZONÁ vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. (< fr. assaisonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Fr. assaisonner.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

asezoná vb., ind. prez. 3 sg. asezoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink