ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍT adj., s. 1. adj. v. subjugat. 2. s. v. sclav.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASERVÍ vb. v. subjuga.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aserví vb. → servi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink