ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei ; supunere, subjugare. [< aservi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependență. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor țărani.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Aservire ≠ eliberare
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aservíre s. f. → servire
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ASERVÍ ~ésc tranz. (popoare, țări etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a aduce în stare de serv; a subjuga; a înrobi; a îngenunchea; a supune. /<fr. asservir
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ASERVÍ vb. v. subjuga.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A aservi ≠ a dezrobi, a elibera
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aserví vb. → servi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*aservésc v. tr. (fr. asservir, d. serf, serv. V. servesc). Robesc, subjug, reduc la o dependență extremă: Jidaniĭ vor să ne aservească finanțeĭ lor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink