ASCULTÓI adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink