ASCHITÁC s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aschitác, V. ascet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ascét m. (vgr. asketés, exercitat: fr. ascète). Sihastru, pustnic. Fig. Om retras și cumpătat. – La Dos. aschitàc, (d. ngr. askitikós, ascetic, saŭ d. ngr. askítis cu sufixu -ac. V. schit).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink