ASCÉZĂ s. f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCÉZĂ ~e f. Viață austeră, impusă benevol. [G.-D. ascezei] /<fr. ascese
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCÉZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (~ unui pustnic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ascéză s. f., g.-d. art. ascézei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink