ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie ascendentă de rudenie; familie din care se trage cineva, origine a cuiva. – Din fr. ascendance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCENDÉNȚĂ ~e f. Apartenență socială sau etnică; origine; obârșie; proveniență. [G.-D. ascendenței] /<fr. ascendance, it. ascendenza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCENDÉNȚĂ s. f. linie de rudenie ascendentă care urcă de la fiu la părinți. (< fr. ascendance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASCENDÉNȚĂ s. v. origine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ascendență ≠ descendență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ascendénță s. f., g.-d. art. ascendénței; pl. ascendénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ascendénță f.., pl. e (d. ascendent). Generațiunile din aintea [!] celeĭ actuale. Ascendent, autoritate, putere, influență asupra cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink