ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca decisiv un loc întărit, un obiectiv pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – Din it. assaltare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ASALTÁ ~éz tranz. 1) A lua cu asalt. 2) fig. (persoane) A copleși cu insistențe. ~ cu rugăminți. /<it. assaltare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ASALTÁ vb. I. tr. 1. A lua cu asalt, a da un asalt; a da iureș, a năvăli. 2. (Fig.) A copleși, a insista cu cereri, cu rugăminți etc. [< it. assaltare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ASALTÁ vb. tr. 1. a da un asalt. 2. (fig.) a copleși cu insistențe, cu cereri. (< it. assaltare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ASALTÁ, asaltez, vb. I. Tranz. A ataca violent un loc întărit, un obiectiv, pentru a-l cuceri. ♦ Fig. A copleși cu rugăminți, cu cereri etc. – It. assaltare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ASALTÁ vb. (MIL.) a ataca. (~ reduta, cetatea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asaltá vb., ind. prez. 1 sg. asaltéz, 3 sg. și pl. asalteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*asaltéz v. tr. (it. assaltare). Atac pin [!] asalt. Fig. Rog cu insistență: nu mă asalta cu atîtea cererĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink