ARTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de obiecte de artă. 2. secție ce împrumută acasă tablouri și alte diverse obiecte de artă. (< artă + -tecă)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artotécă s. f., pl. artotéci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artotécă s.f. ◊ „În cadrul librăriei municipale din Köln, a luat ființă un nou serviciu de un fel deosebit. Este vorba de o «artotecă», adică de o secție de împrumutare acasă a unor tablouri și diverse alte obiecte de artă.” R.l. 12 XII 73 p. 6 (din artă + -tecă, după modelul lui cinematecă; L. Seche în LR 3/77 p. 271)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink