ARTOFÓR, artofoare, s. n. Vas în care se pune artosul. – Ngr. artoforion.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artofór, artofóruri, s.n. (înv.) vas în care se păstrează pâinea sfințită (artosul)
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artofór (artofoáre), s. n. – Chivot. Ngr. ἀρτοφόριον (Gáldi 154).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artofór s. n., pl. artofoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artofór n., pl. oare (ngr. artofóri, d. ártos, pîne [!], și féro, port). Vasu saŭ masa care ține artosu.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
artofór s. n. Obiect de cult liturgic așezat pe masa din altar, în care se păstrează sfânta împărtășanie; chivot. [Var.: artofóriu, (înv.) artoforión s. n.] – Din gr. artoforion.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink