ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Întreprindere sau clădire în care se repară (eventual se și fabrică și se depozitează) armament. 2. (Adesea fig.) Totalitatea mijloacelor de luptă. ♦ Fig. Totalitatea mijloacelor de care se servește cineva într-o acțiune, în exercitarea unei profesiuni etc. Arsenalul cercetătorului. – Din fr. arsenal.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENÁL ~e n. 1) Întreprindere în care se produce, se repară sau se depozitează armament. 2) fig. Totalitate de mijloace și de posibilități de care dispune cineva în realizarea unui scop sau în practicarea unei profesii. /<fr. arsenal, germ. Arsenal
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENÁL s.n. 1. Întreprindere, stabiliment, mai ales cu caracter militar, unde se fabrică, se repară și se depozitează armament etc. 2. (Fig.) Ansamblul mijloacelor de luptă într-un domeniu oarecare. [Pl. -le, -luri. / < fr. arsenal, it. arsenale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENÁL s. n. 1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor. 2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc. (< fr. arsenal, it. arsenale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENÁL, arsenale, s. n. 1. Stabiliment militar în care se fabrică, se repară și se depozitează cantități mari de armament. 2. Fig. Totalitatea mijloacelor de luptă într-un anumit domeniu. – Fr. arsenal.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARSENÁL s. (MIL.) (înv.) armătură, spătărie. (~ul armatei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arsenál (arsenále), s. n. – 1. Întreprindere sau clădire unde se repară armament. – 2. Totalitatea mijloacelor de luptă. – Var. (înv.) arsana. Arab. dār-sina‘a (› sp. dársena), de unde ngr. ἀρσηνάλης, it. arsenale, fr. arsenal (› rom.). Var. provine din ngr. ἀρσάνα sau ἀρσενᾶς, dublete ale cuvîntului anterior. A existat și un al treilea dublet, tc. tershane, de unde rom. tarsana, tersana, ngr. τερσανᾶς (sec. XVII). Astăzi se folosește numai forma derivată din fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

arsenál s. n., pl. arsenále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arsenál n., pl. e (fr. arsenal, d. it. arsenále [și dársena, d. ar.], care vine d. ngr. arsenâs, ĭar acesta d. ar. dar-us sinâ' a, derivat și el d. pers. ters-hane, casa industriiĭ; turc. tersané, pop. tersaná; bg. tersana, ngr. tersanâs, și tarsanâs; sp. [d. ar.] arzaná și arsenal. V. tersana). Fabrică și depozit de arme și de munițiunĭ de războĭ. Stabiliment maritim în care se construesc [!], se repară și se armează bastimentele de războĭ. Fig. Mijloace de atac și de apărare: arsenalu erudițiuniĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink