AROMATIZÁRE, aromatizări, s. f. Faptul de a aromatiza. – V. aromatiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a aromatiza. ♦ Transformare prin diferite procedee a unei hidrocarburi parafinice într-o hidrocarbură aromatică. [< aromatiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aromatizáre s. f., g.-d. art. aromatizării; pl. aromatizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. 1. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor¹. 2. A obține (prin diverse procedee chimice) o hidrocarbură aromatică. – Din fr. aromatiser, lat. aromatizare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A AROMATIZÁ ~éz tranz. A trata cu aromate. ~ o băutură. /<fr. aromatiser, lat. aromatisare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMATIZÁ vb. I. tr. A da (unei substanțe) miros plăcut, adăugându-i aromate. [< fr. aromatiser, cf. lat.t. aromatisare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMATIZÁ vb. tr. 1. a da (unei substanțe) miros plăcut, cu aromate. 2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică. (< fr. aromatiser, lat. aromatizare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMATIZÁ, aromatizez, vb. I. Tranz. A da un miros sau un gust plăcut unei substanțe cu ajutorul aromatelor. – Fr. aromatiser (lat. lit. aromatizare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aromatizá vb., ind. prez. 1 sg. aromatizéz, 3 sg. și pl. aromatizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aromatizéz v. tr. (vgr. aromatizo). Amestec cu aromate, parfumez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink