AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. 2) Care conține aromate. /<fr. aromatique, lat. aromaticus, germ. aromatisch
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AROMÁTIC, -Ă adj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AROMÁTIC adj. v. înmiresmat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aromátic adj. m., pl. aromátici; f. sg. aromátică, pl. aromátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink