AROMÁT¹, aromate, s. n. (Rar) Mirodenie. – Din sl. aromatŭ, ngr. ároma, arómatos, (modern și) fr. aromate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT², -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT¹ ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT² ~te n. Substanță cu miros puternic, plăcut; mirodenie. /<sl. aromatu, ngr. ároma, arómatos, fr. aromate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT², -Ă adj. cu aromă. (< aromă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT¹ s. n. substanță care răspândește o aromă; mirodenie. (< fr. aromate, lat. aromatum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT¹, aromate, s. n. Mirodenie. – Fr. aromate (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT², -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT adj. v. înmiresmat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁT s. v. condiment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aromát adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aromát s. n., pl. aromáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aromát n., pl. e (vsl. aromatŭ, d. gr. ároma, arómatos; fr. aromate). Substanța aromatică, ca smirna, tămîĭa ș. a. – Și adj.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁ vb.I v. aromi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AROMÁ vb. I. v. aromi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink