ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) armoniza. [< armoniza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁRE s. v. asortare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armonizáre s. f., g.-d. art. armonizării; pl. armonizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ARMONIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /<fr. harmoniser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ARMONIZÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanță deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /<fr. harmoniser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARMONIZÁ vb. v. asorta.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A armoniza ≠ a discorda, a distona
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armonizá vb., ind. prez. 1 sg. armonizéz, 3 sg. și pl. armonizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
armonizare, înveșmântare armonică a unei melodii* (vocale sau instrumentale); completarea prin acompaniament* a unei linii melodice principale. A. corală, alăturarea a trei, patru sau a mai multor voci (2) formând un tot armonic vocal cu sonoritate caracteristică.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink