ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care armează o navă; proprietar al unei nave. – Din fr. armateur, it. armatore.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÓR ~i m. 1) Persoană care echipează și exploatează o navă. 2) Proprietar al unei nave. /<fr. armateur, it. armatore
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÓR s.m. 1. Persoană care armează o navă pe cheltuiala sa ; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. [Cf. fr. armateur, it. armatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÓR s. m. 1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave. 2. miner specializat în armarea excavațiilor subterane. (< fr. armateur, it. armatore, lat. armator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă; proprietar al unei nave. – Fr. armateur (it. armatore).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

armatór s. m., pl. armatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*armatór m. (it. armatóre, fr. armateur). Odinioară, cel ce echipa o corabie p. a face piraterie saŭ și negustorie. Azĭ, exportator, maĭ des de grîne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink