ARISTOTÉLIC, -Ă, aristotelici, -ce, adj. Care aparține lui Aristotel, bazat pe ideile lui Aristotel; aristotelian. – Din fr. aristotélique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOTÉLIC, -Ă adj. Care aparține lui Aristotel; bazat pe principiile, pe ideile lui Aristotel. [Cf. fr. aristotélique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOTÉLIC, -Ă adj. propriu lui Aristotel. (< fr. aristotélique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aristotélic adj. m., pl. aristotélici; f. sg. aristotélică, pl. aritstotélice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aristotélic, -ă adj. În felu luĭ Aristotele. S. Partizan al luĭ Aristotele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink