ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației; p. ext. nobil. ♦ (Adjectival) Aristocratic. – Din fr. aristocrate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aparține aristocrației. [Sil. -to-crat] /<fr. aristocrate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă s.m. și f. Cel care aparține aristocrației. // adj. Distins, ales; aristocratic. [< fr. aristocrate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă s. m. f. cel care aparține aristocrației; (p. ext.) nobil. ◊ (adj.) aristocratic. (< fr. aristocrate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT, -Ă, aristocrați, -te, s. m. și f. Persoană care aparține aristocrației. ♦ (Adjectival, în jargonul claselor exploatatoare) Distins, ales. – Fr. aristocrate (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARISTOCRÁT adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. v. nobil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Aristocrat ≠ plebeu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aristocrát s. m. (sil. -crat), pl. aristocráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aristocrát, -ă s. (d. aristocratic; fr. aristocrate). Partizan saŭ membru al aristocrațiiĭ, nobil, boĭer. Adj. Aristocratic. V. democrat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink