ARIÓSO s. n. Fragment dintr-o operă, dintr-o operetă etc. înrudit cu aria3 și cu recitativul. [Pr.: -ri-o-] – Din it. arioso.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
baron
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARIÓSO adv. (Muz. ; ca indicație de execuție) Patetic și cu efect dramatic. // s.n. Melodie cântată în acest fel. [Pron. -ri-o-. / < it. arioso].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARIÓSO ZO/ I. adv. (muz.) cantabil, în genul ariei. II. s. n. formă intermediară între arie și recitativ. (< it. arioso)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arióso s. n. (sil. -ri-o-) [s pron. it. z]
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arioso (cuv. it.), stil* al muzicii vocale care caracterizează momentele dramatice din recitativul* de operă*, conferindu-le elocvență, cantabilitate și patetism printr-o desfășurare unitară, de suflu larg. Operele lui A. Scarlatti sau mai ales cantatele* și pasiunile* lui J.S. Bach oferă numeroase exemple ale acestei expresii, ce îmbină trăsăturile ariei* cu cele ale recitativului, după cum A. dolente din Sonata op. 109 pentru pian de Beethoven constituie o desăvârșită versiune instr. a stilului.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink