ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [Cf. fr. arrimeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr. arrimeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARIMÓR, arimori, s. m. Persoană care se ocupă cu arimarea. – După fr. arrimeur.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arimór s. m., pl. arimóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ARIMOR persoană calificată care se ocupă cu arimarea.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink