ARHÓNTE, arhonți, s. m. Titlu dat magistraților care conduceau republica ateniană antică; persoană care avea acest titlu. – Din fr. archonte, lat. archon, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHÓNTE s.m. (În Atena antică) Titlu dat înalților magistrați care conduceau republica; cel care purta acest titlu. [< fr. archonte. / cf. lat., gr. archon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHÓNTE s. m. 1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii. 2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului. (< fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHÓNTE, arhonți, s. m. (În antichitate) Titlu acordat magistraților care conduceau republica ateniană. – Fr. archonte (lat. lit. archon, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

arhónte s. m., pl. arhónți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*arhónt m. (vgr. árhon, árhontos. V. arhon). Titlu dat primilor magistrațĭ în vechile republicĭ greceștĭ. – Și -ónte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink