ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. Arhondăriță. – Arhondar + suf. -easă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. (Reg.) Arhondăriță. – Din arhondar + suf. -easă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHONDĂREÁSĂ s. arhondăriță. (~ la o mânăstire.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arhondăreásă s. f., g.-d. art. arhondărései; pl. arhondărése
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink