ARHETÍPIC, -Ă, arhetipici, -ce, adj. Care constituie un arhetip; (rar) arhetipal. – Arhetip +suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHETÍPIC, -Ă adj. Referitor la arhetip; prototipic. ♦ Ideal, desăvârșit. [Cf. germ. archetypisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ARHETÍPIC, -Ă adj. arhetipal. ◊ ideal, desăvârșit. (< germ. archetypisch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

arhetípic adj. → tipic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink