ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéographie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARHEOGRAFÍE s.f. 1. (Liv.) Reprezentare prin desen, prin pictură sau prin sculptură a unor scene antice. 2. Disciplină istorică al cărei obiect este publicarea scrierilor antice. [< fr. archéographie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ARHEOGRAFÍE s. f. 1. disciplină a istoriei care studiază textele și manuscrisele antice. 2. reprezentare a unor scene antice cu ajutorul artelor plastice. (< fr. archéographie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arheografíe s. f. (sil. -he-o-gra-), art. arheografía, g.-d. arheografíi, art. arheografíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
arheografíe s.f. Disciplină care se ocupă cu descoperirea și publicarea manuscriselor și a textelor antice ◊ „Arheografia a devenit o nouă specialitate [...] Așa cum indică numele, este o îmbinare între arheologie și știința scrisului.” Mag. 22 VI 74 p. 4 (din fr. archéographie; C. Lupu în CL 1/83 p. 49; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink