ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Argint + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTUÍ, argintuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A arginta. – Din argint.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTUÍ vb. v. arginta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

argintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argintuiésc, imperf. 3 sg. argintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. argintuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink