ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta. – V. arginta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTÁRE, argintări, s. f. Acțiunea de a arginta.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTÁRE s. (înv.) spoire, spoit. (~ unui vas metalic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

argintáre s. f., g.-d. art. argintării; pl. argintări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ARGINTÁ ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ARGINTÁ vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. și pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. argintéze; ger. argintând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink